Subiect: Rottweiler Standard

Rasa Rottweiler se numara printre cele mai vechi din lume. Stramosii acestor caini au ajuns pe teritoriul Germaniei impreuna cu legiunile romane, indeplinind sarcini de protectie a turmelor de vite care marsaluiau alaturi de soldati si le serveau acestora drept hrana.
Ajunsi in orasul Rottweil, pe atunci inca Rottwil - adica orasul rosu - s-au incrucisat cu cainii autohtoni, dand nastere unui tip de caine negru (cel mai adesea), cu pete de foc, cu par scurt, avand la greaban inaltimea de 60 cm. Crescatorii au incercat de-a lungul timpului sa elimine petele albe sau parul lung.
Deoarece cainii erau folositi la pastoritul vitelor si, de asemenea, la manatul acestora la abator, ei au primit si denumirea de "Metzgerhund" - cainele macelarului. In evul mediu, Rottweil a devenit un centru comercial renumit, unde isi dadeau intalnire negustorii de cereale si vite chiar si din Elvetia si Franta. Se spune ca ei, in drumul lor spre casa, isi legau pungile de bani la gatul cainilor, pentru a-si proteja astfel avutul de hoti. Spre mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea transporturilor si cu intrarea in vigoare a unor legi care interziceau manarea turmelor de vite pe drumurile publice, rasa a fost aproape uitata. La sfarsitul secolului al XIX-lea erau tinute in evidenta doar cateva exemplare, folosite la paza persoanelor, cladirilor si fabricilor.
Un anume Karl Knauf, organizatorul competitiilor canine din Heidelberg, aflat in cautarea unei rase care sa fie la inaltime in fata ochilor severi ai arbitrilor, s-a oprit la un mascul de rottweiler pe nume "Stumper", proprietatea lui Albert Graf, un crescator de teckeli din Heidelberg. Din acest mascul s-a nascut Russ von Br|ckenbuckel care este DRK nr. 1 in cartea de origine a Clubului German de Rottweiler, fondat in 1907.
Ar fi de neiertat sa nu amintim meritele deosebite ale pictorului Albert Kull, in relansarea rasei, care a realizat numeroase schite despre acesti caini si care in 1893 a formulat primul standard al rasei, redactat insa doar in 1901. Rottweilerul a intrat in 1910 in randul cainilor de politie, iar in 1912 a fost descoperit si de armata. In 1913 s-a infiintat clubul international de rottweiler al carui presedinte a fost desemnat Emil Steiefel. In anul 1921 cluburile se unesc, dand nastere Clubului National de Rottweiler al Germaniei (ADRK), cu sediul in Stuttgart, in comitetul de conducere ADRK fiind alesi Emil Steiefel, ca presedinte si Albert Graf, ca membru de onoare. In pofida rezultatelor deosebite, rasa nu a ajuns dincolo de oceanul Atlantic decat in anii '30.
Federatia Chinologica Internationala recunoaste si omologheaza rasa cu numarul 147 in anul 1965.
Crescatorii de Rottweileri sunt in prezent orientati spre obtinerea unui caine cu blana neagra - prezentand marcaje de foc bine delimitate - debordand de vigoare, dar al carui aspect general masiv sa nu-i estompeze nicidecum nobletea. Rottweiler-ul se preteaza, in mod special, pentru insotire, paza si aparare.

ASPECT GENERAL :
Rottweiler-ul este un caine de talie mijlocie spre mare, nici greu, dar nici usor, nici prea inalt pe picioare, dar nici "ogarinic". Cu proportii armonioase, aspect "indesat" si viguros, Rottweiler-ul iti inspira forta, suplete si rezistenta.

Proportii importante
Lungimea trunchiului masurata de la punctul sternului la punctul fesei (punctul ischionului) nu trebuie sa depaseasca inaltimea la greaban cu mai mult de 15%.

Comportament si caracter
Amabil si linistit, iubitor de copii, Rottweiler-ul este foarte afectuos, ascultator, docil si munceste cu placere. Aspectul sau tradeaza o robustete naturala. Este sigur de el, greu de impresionat si se bucura de un echilibru nervos deosebit. Rottweiler-ul reactioneaza cu multa atentie fata de tot ceea ce il inconjoara.

Regiunea craniana
Craniul
Este de lungime medie, lat intre urechi; profilul fruntii este moderat convex. Protuberanta occipitala este bine dezvoltata, fara a fi pronuntata.
Stop - bine marcat

REGIUNE FACIALA :
Botul
Este rectiliniu, cu baza lata, se subtiaza treptat ca latime dinspre inapoi spre inainte. Nu trebuie sa fie nici prea lung, dar nici prea scurt in raport cu regiunea craniana. Buzele sunt negre si bine stranse, iar comisura labiala ferma. Gingiile trebuie sa fie cat se poate de inchise la culoare.

Trufa
Este bine dezvoltata, intotdeauna neagra, mai degraba lata decat rotunda, cu nari relativ mari.

Maxilarele
Sunt puternice si late, atat cel inferior cat si cel superior.

Obrajii
Arcadele zigomatice sunt bine marcate.

Dentitia
Este puternica si completa (42 de dinti). Incisivii superiori se inchid in foarfeca peste cei inferiori.

Ochii
De marime mijlocie, migdalati, sunt de culoare brun inchis. Pleoapele sunt aderente la globul ocular.

Urechile
Mijlocii, cazute, triunghiulare, sunt foarte departate una de cealalta si prinse sus. Indreptate spre fata, urechile sunt bine lipite de cap, dand impresia ca acesta ar fi mai lat decat este in realitate.

Gatul
Este puternic, de lungime medie, musculos, cu profilul superior lejer bombat. Este uscat, fara fanoane si nici salba.

CORPUL :
Spatele este drept, puternic si ferm.

Salele
Sunt scurte, puternice si inalte.

Crupa
Este lata, de lungime medie, usor rotunjita. Nu trebuie sa fie nici dreapta si nici cazuta.

Cutia toracica
Este spatioasa, lata si bine coborata (aproximativ 50% din inaltimea la greaban), cu un piept bine dezvoltat si coaste bine arcuite.

Abdomenul
Flancurile nu sunt supte.

Coada
Lasata la lungime naturala (necupata), purtata orizontal, in prelungirea liniei superioare; in repaos, poate fi purtata si in jos.

Membrele
Membrele anterioare
Vazute din fata, membrele anterioare sunt drepte, dar nu apropiate. Vazute din profil, antebratul este vertical. Omoplatul face cu orizontala un unghi de aproximativ 45 de grade.
Umarul
Este bine amplasat si bine articulat.
Bratul
Este bine atasat de trunchi.
Antebratul
Este puternic dezvoltat si bine muscularizat.
Metacarpul
Usor elastic, este puternic si putin inclinat.
Labele
Sunt rotunde, cu degete bine stranse si arcuite; cuzinetii plantari sunt fermi, iar unghiile scurte, negre si solide.
Membrele posterioare
Vazute din spate, membrele posterioare sunt drepte, dar nu apropiate. In stationare libera, articulatiile coxo-femurale, femuro-tibiale (genunchiul) si tibio-tarsiene (jaretul) formeaza unghiuri obtuze.
Pulpele
Sunt de lungime medie, late si foarte musculoase.
Gamba
Lunga, puternica, este lata din cauza musculaturii puternice; se termina printr-un jaret puternic, corect angulat, cu tendoane solide. Acesta nu trebuie sa fie prea drept.
Labele
Usor mai lungi decat cele anterioare, labele au degete puternice, cambrate si bine stranse.

ALURI :
Rottweiler-ul este un trotteur. Cu aceasta alura, spatele trebuie sa ramana ferm si relativ imobil. Alura este armonioasa, puternica si degajata, cu o buna amplitudine.

Pielea
Pe cap, pielea este bine intinsa; in momentele de mare atentie ea poate sa formeze usoare riduri pe frunte.

Roba
Parul
Roba este formata din parul tector si subpar. Parul tector este de lungime medie, dur la atingere, neted si lipit de corp. Subparul nu trebuie sa depaseasca parul tector. Parul este putin mai lung pe membrele posterioare.
Culoarea
Roba este neagra, cu marcaje de foc bine delimitate, cu o nuanta brun-roscata mai aprinsa pe obraji, bot, gat, piept, pe membre, precum si deasupra si dedesubtul radacinii cozii.

Talia si greutatea
Inaltimea la greaban la masculi: in medie 61 - 68 cm; 61-62 cm - talie mica; 63-64 cm - talie mijlocie; 65-66 cm - talie mare (dorita); 67-68 cm - talie foarte mare.
Greutatea:aproximativ 50 kg.
Inaltimea la greaban la femele: in medie 56 - 63 cm; 56-57cm - talie mica; 58-59 cm - talie medie; 60-61 cm - talie mare (dorita); 62-63 cm - talie foarte mare.
Greutatea: aproximativ 42 kg.
Toate exceptiile de la caracteristicile mentionate anterior sunt considerate defecte si vor fi penalizate in functie de gravitatea lor.

DEFECTE :
- aspect general usor sau "ogarinic", inalt pe picioare, osatura usoara, musculatura fina;
- cap de caine de vanatoare, ingust sau usor, scurt sau lung, masiv, frunte plata (absenta stopului sau stop sters);
- bot lung sau ascutit; nas "in vant" sau "cazut" (down face); trufa de culoare deschisa sau cu pete de culoarea carnii;
- buze atarnande, de culoare roz sau cu placi de culoarea carnii; comisura labiala deschisa;
- maxilar inferior ingust;
- obraji insuficient de proeminenti;
- muscatura in cleste;
- urechi prinse prea jos sau grele, lungi sau flasce, purtate spre spate sau detasate de cap; cele doua urechi sunt purtate diferit;
- ochi deschisi la culoare sau cu pleoape cazute; prea infundati in orbite; romboidali sau rotunzi;
- gat prea lung sau mic, insuficient muscularizat; prezenta fanoanelor sau a salbei;
- corp prea lung, prea scurt sau prea ingust;
- spate prea lung, moale, inseuat sau "spinare de crap";
- crupa cazuta sau prea scurta, prea ingusta sau prea lunga;
- cutie toracica cu coaste plate sau prea rotunjite (in butoi) sau lipsite de amploare, spre inapoi;
- coada prinsa prea sus sau prea jos;
- membre anterioare apropiate sau cu aplomburi incorecte; umeri drepti; coate insufficient atasate la trunchi sau departate; brat prea lung sau prea scurt sau insuficient de oblic; metacarp prea flexat sau prea drept; degete departate sau prea plate, prea arcuite sau deformate; unghii deschise la culoare;
- coapse plate, jareti apropiati; "coate de vaca" sau indreptati spre exterior (in butoi); unghiuri articulare prea inchise sau prea deschise (obtuze); prezenta pintenilor;
- piele ce formeaza riduri pe cap;
- par prea moale sau prea lung, prea scurt sau ondulat; lipsa subparului; - marcaje de culoare defectuoase, prost delimitate sau prea extinse.

Defecte eliminatorii
- aspect general prezentand inversarea pregnanta a caracterului sexual - masculi de tip feminin sau femele de tip masculin;
- comportament fricos, sperios; frica de focul de arma; caini agresivi, exagerat de circumspecti sau dezechilibrati nervos;
- prezinta heterocromatism, entropion sau ectropion; ochi galbeni;
- dentitie in prognatism superior sau inferior, arcade incisive deviate; absenta unui incisiv, a unui canin, a unui premolar sau molar;
- par evident prea lung sau ondulat intr-un mod pronuntat;
- culoare neconforma cu negrul cu puncte de foc caracteristica Rottweiler-ului; pete albe.
- coada: franta, in covrig, purtata cu puternica deviere laterala
N.B.: Masculii trebuie sa aiba doua testicule cu aspect normal, complet coborate in scrot.

Cateva consideratii asupra Rottweiler-ului in Romania :

In prezent, in Romania rottweilerul este una dintre cele mai populare rase avand numarul cel mai mare de participanti in expozitii chinologice. Imbucurator este faptul ca nu doar cantitativ se constata o crestere, ci si calitatea rottweilerilor din tara noastra s-a imbunatatit foarte mult, dovada fiind rezultatele competitiilor canine de club din tara si din strainatate. Si la examenele de lucru promoveaza un numar tot mai mare de rottweileri.

Ca arbitru ce am in competenta toata grupa a II-a, cativa ani buni am evitat Rottweilerii, nu pentru ca nu ma simteam in stare sa-i inteleg si, in consecinta, sa-i arbitrez, ci din cauza intregii "nebunii" pe care crescatorii, detinatorii sau "importatorii"(chiar si arbitrii) de caini apartinand acestei rase au creat-o in jurul acestor animale remarcabile prin frumusetea si forta pe care o degaja. Faimos pe intreg mapamondul, Rottweiler-ul a cucerit si Romania cu multi ani in urma, cand oameni "descurcareti" au importat primele exemplare si le-au adus in Timisoara, Bucuresti si Arad. De atunci si pana in prezent a trecut mult timp si iata ca Rottweiler-ul a cucerit primul loc ca numar de exemplare (in 2000) avand cel mai mare numar de certificate de origine eliberate de C.O.R. din intreaga istorie postbelica a chinologiei romane, detronand Ciobanescul German - "senator de drept" ca numar de inregistrari inscrise in Registrul Genealogic Roman din 1969 si pana azi.

Semn bun? Semn rau? Depinde de constiinciozitatea cu care crescatorii adevarati de Rottweileri au stiut, stiu sau vor sti in continuare sa pareze asaltul "cantitativ" al "industriasilor" rasei. Este bine cunoscut, ca urmare a experientei intregii lumi, ca atunci cand o rasa devine foarte populara - deci "se vinde bine" - calitatea exemplarelor ramane in urma cantitatii pe care piata este dispusa sa o absoarba. Este bine de subliniat ca Rottweiler-ul nu are nici o vina. Multi au fost aceia care, dupa 1990, au vazut in acest caine forta defensiva sau ofensiva de care aveau nevoie pentru a-si apara viata si bunurile. Eroare! Mare eroare! Multi "sefi" sau "oameni avuti" s-au repezit literalmente asupra acestei rase cumparand fara discernamant din Obor, sau de la asa zisi crescatori, caini cu sau fara titluri, cu sau fara pedigree, cu sau fara instructie (in cazul exemplarelor adulte), foarte multi fara arbitraje. Cu regret trebuie sa spun ca acesti oameni si-au dresat cu toata increderea Rottweilerii la politie, dupa manualele sovietice din 1947, cei mai avuti la "dresorii" aparuti ca ciupercile dupa ploaie, dupa 1990, si pe care nu-i mai atesta nimeni, asa cum facuse A.Ch.R. in acele vremuri, cand se faceau cursuri de pregatire si se dadeau examene de atestare pentru calitatea de instructor dresor. Dupa mine, aceasta este cauza pentru care s-a ajuns la tragicul eveniment de la Sfantu Gheorghe.
Este bine de stiut ca, prin eforturi remarcabile, unii crescatori romani au reusit sa produca Rottweileri de valoare. Exista arbitri romani cu evidente calitati in arbitrarea acestei rase si care se bucura de recunoastere nu numai in ringurile nationale, dar si in cele internationale. De ani de zile Colegiul de Arbitri al A.Ch.R. a promovat o politica sanatoasa in privinta arbitrajului acestei rase impunand ca arbitrii sa adopte o atitudine drastica fata de cel mai mic semn de agresivitate a cainilor. Am arbitrat in special in strainatate aceasta rasa si am actionat intotdeauna in sensul eliminarii cainilor agresivi din ringuri si am procedat astfel nu numai in cazul Rottweiler-ilor, ci si in cazul multe altor rase considerate agresive.





Cu completarile de rigoare pentru cine vrea sa adauge

Din pacate nu mai stiu exact sursa pentru ca articolul il aveam in calculator

cred ca ar fi bine ca istoricul rasei si standardul sa fie doua subiecte distincte. pt istoric, puteti folosi articolul de aici:
http://my-friend-wyko.wetpaint.com/page/Istoricul+rasei