Subiect: si cainii se impusca, nu-i asa?

Cei care acceseaza si animale.ro cunosc povestea iubitilor mei prieteni! Simt insa nevoia sa o impartasesc cat mai mult... parca doare mai putin...

Sunt inca paralizata de durere... in trei luni, am pierdut doi prieteni! Dara, sarmana catea batrana de Rottweiler gasita batuta, infometata si bolnava pe un camp in Ianuarie 2007 si Rotti, primul meu rottweiler... un adevarat luptator, un puternic si un invingator! I-a secerat cancerul, pe amandoi... din Ianuarie 2007, de cand am gasit-o pe Dara, am aflat ca Rotti are cancer osos. De la ce? De la un picior rupt in trei cu o bata de baseball de un vecin care nu iubeste cainii. L-am amputat... am facut aceasta alegere dupa ce am fost la trei doctori si mi-au spus ca s-ar putea sa mai traiasca... si a mai trait! Aproape doi ani! Pana in Septembrie, a fost aproape bine... a slabit, e adevarat, si s-a deformat, dar l-am sustinut cu tratament corespunzator si a mers inainte! A alergat aproape doi ani in trei picioare, la padurea lui preferata, a stat de paza mandru si sigur pe el, a fost fericit... i se vedea pe fata. In Septembrie, Dara a fost invinsa de cancer. Dupa cinci zile in care nu s-a mai ridicat deloc in picioare, in care nu a mai mancat deloc, a stat numai pe perfuzii, dupa ce a facut icter si ascita, am hotarat sa-i curm suferinta. A fost cumplit... as fi vrut sa nu mai ajung vreodata sa fiu nevoita sa iau o asemenea decizie!
Nici nu am ingropat-o bine si a cazut Rotti... durerile au inceput sa fie atat de mari incat plangea stand in cusca... Nu voia nici macar sa fie ajutat la mers, la urcat treptele sau in masina... am incercat tot ce au stiut doctorii sa-mi recomande, chiar si tratamente natursite, insa... Am mai luat odata aceeasi decizie! S-a stins in 2 Noiembrie, singura zi cu soare intre doua saptamani reci, ploioase si cetoase... Chiar si Dumnezeu s-a aplecat asupra lui in acea zi!
Acum, sunt unul langa altul, asa cum au fost in ultimii doi ani din viata, sufletele mele iubite!
Odihneasca-se in pace!

Nu pot sa iti spun cat impartasesc cu tine aceeasi durere .
Multumim pentru ceea ce faci pentru aceste suflete care nu le vrea nimeni.
Multumim pentru ca existi.
Multumim pentru ca ,poate prin posturile tale inimile multora care isi arunca cainii pe strazi sau pur si simplu ai dau din diferite motive , se vor mai inmuia si isi vor schimba parerea.
Multumim.

Imi pare rau pentru pierderea ta stiu prin ce treci .

Iti multumesc, Seffo... am citit povestea ta printre primele dupa ce m-am inregistrat... de fapt, ea m-a incurajat sa-mi postez si eu povestea prietenilor mei iubiti! Iti multumesc pentru compasiune, este impartasita de ambele parti!
Un gand bun si in amintirea lui Seffo...

felicitari pt ca iti pasa
asa e, e trist ca au plecat, dar faptul ca ai constiinta impacata stiind ca ai facut tot ce se poate pt ei spune multe

Mi-a ramas un nod in gat. E cumplit. Sa vezi asemnea caini nobili ca-si duc ultimele zile suferind neputinciosi ...mi-e greu sa-mi imaginez. Le-am vazut pozele, au fost superbi. Imi pare rau pentru ei si pentru voi.

o poveste foarte durerosa.imi pare rau de cele intamplate.dar ai facut un gest frumos ca leai facut morminte si ca ai incercat sai ti in viata cu tratament.pa

apreciez...asa da oameni iuitori...!Bravo tie!Respect!!!...mai rar ca tine

Cu siguranta stiu cata durere se aduna in noi in asemenea momente.
Am

Sunt nou venit pe acest forum si din acest motiv scriu abia acum. Lalique ce ai facut este extraordinar, ai salvat doua suflete care ulterior ti-au dat tot ce au avut mai bun si cu siguranta acum sunt intr-un loc mai bun ferit de rautatile omenilor. Deciziile pe care le-ai luat cu siguranta nu au fost usoare si imi pare nespus de rau pentru pierdere ta. Acum 6 ani in urma am luat si eu de la ecarisaj o catelusa rottweiler, pe nume Cora si avea atunci cam 5 ani, fusese batuta si avea caninii piliti. Acum alearga intr-o curte foarte mare si este extrem de fericita si daca ar fi nevoie cred ca si-ar da si viata pentru noi.

Eu vreau sa sa zic ca mi-au dat lacrimile cand am citit .

Imi pare sincer rau , stiu ce simti , in decembrie anul trecut mi-a murit cainele care a fost ca un frate pentru mine , de cand ma stiu pe mine il stiu si pe el , tin minte ca inainte cu o zi de a muri nu vroia nimic , nu a vrut sa se joace cu mine , nu vroia sa manance .....dimineata cand l-am gasit mort a murit si copilaria mea , o mare parte din sufletul meu ...mi-e foarte dor de el

Vai cat de greu e sa-ti inmormatezi cainele..am trecut si eu prin asta , acum aproape 2 ani, la fel...tot din cauza cancerului ..avea 12 ani ...si il chema Bruthus...am vazut ca mai este un catel cu acest nume ...mi-ati rascolit sentimente atat de puternice...eu am fost mai fericita..nu a trebuit sa iau o decizie..s-a stins singur saracul..
A dat sa-mi moara in repetate randuri in brate..dar nu l-am lasat ...asa ca a asteptat sa plec de acasa...si s-a stins...
Vorba lui BrunoHD..o data cu el a murit si copilaria mea...era catelul meu de la 6-7 ani ..fratiorul meu mai mic .... e f trist sa pierzi tovarasul, prietenul, cainele..si tot ce mai reprezinta el pentru tine...
Condoleante tuturor celor care au pierdut un catel pana acum...si sa nu uitam ca atata timp cat ne-au fost alaturi, ne-au facut viata atat de frumoasa....(

ce naspa cum sai rupa picioru cu bata de baseball trebuie impuscat omu ala sau rupt si lui mainile si picioarele

Multumesc pentru mesaj si compasiune. Sunt adepta adoptiilor, in special a cainilor de rasa, care, consider eu, odata crescuti in casa si cu stapan, cu greu fac fata vietii pe strada sau in ecarisaje. Felicitari pentru Cora si o viata fericita cat mai lunga!

Postat initial de catre darckmanera

Sunt nou venit pe acest forum si din acest motiv scriu abia acum. Lalique ce ai facut este extraordinar, ai salvat doua suflete care ulterior ti-au dat tot ce au avut mai bun si cu siguranta acum sunt intr-un loc mai bun ferit de rautatile omenilor. Deciziile pe care le-ai luat cu siguranta nu au fost usoare si imi pare nespus de rau pentru pierdere ta. Acum 6 ani in urma am luat si eu de la ecarisaj o catelusa rottweiler, pe nume Cora si avea atunci cam 5 ani, fusese batuta si avea caninii piliti. Acum alearga intr-o curte foarte mare si este extrem de fericita si daca ar fi nevoie cred ca si-ar da si viata pentru noi.

Si npu ne pare rau de pierderea ta,nu stiu ce simti dar imi inchipui cum ar putea fi sau ce ar putea fi si ma ia un tremur in inima.imi pare rau